11 feb. 2012

ALB


E alb.
Totul e alb în jurul ochilor mei,
iar trenul rulează ca o legănare de draci.
Şinele care odată îmi dădeau gând de suicid
acum abea îşi mai arată luciul prin zăpadă.
E un luciu murdar când ştiu
că staţia următoare îmi e oprirea.

Zăpada e magia iubirii noastre.
Asta a fost cândva demult,
Când ochii nu cunoşteau nici noroi, nici durere.

Azi, ca nişte maci luaţi din locul lor,
ne pierdem roşeaţa şi viaţa.
Nu apucăm să mai vedem omătul,
Că deja ne şi stingem…

Azi trec cu ochii prin geamul murdar al trenului.
Afară e apus şi alb…
Eu rulez în zuruiala asta caldă
şi mă simt noroi.
Fulgii mei nu vor,
sau nu pot să mai cadă…

Aş putea să alerg în tren vreo două zile…
dar dacă în staţia următoare nu mă aşteaptă nimeni?
Şi dacă acolo nu e albul acesta hipnotizant?
Iubirea mea, dacă aş rula spre tine
m-aş opri la mijlocul drumului
căci mi-e teamă că trenul acesta
nu ştie unde mă aştepţi tu…

Lumina roşiatică mă condamnă şi ea la culoare
Când eu, nu vreau decât să plutesc, să mă simt alb.

Vino tu, iarnă, cu gheţuri şi zăpadă cu tot
Şi aşterne-te în mine.
Eu deocamdată rulez în alb. Tu, iubire?

4 ian. 2012

Idei bolnave

Nu pot sa ma impac cu multe idei,
dar mai ales nu-mi pot permite
sa ma-mpac cu ideea
ca nu ma vrei,
si ca tanjesti dupa ochii ei.
Daca i-as scoate sau as orbi-o
cu oglinda chipului tau adevarat
ai mai iubi-o?
Ai sa o mai intrebi de seriale
daca as face din ea actrita mea?
O cos.
Si sa te vad atunci, frumosul meu, gelos...
Daca da....
nu ne meriti pe niciuna.
O mai vrei?

Mahmureala


Iarta-ma ca scriu;
Simteam nevoia sa spun cuiva
ca am fumat iar greselile tale
si cumva, in vina mea,
am stins tigara fara sa stiu
intr-un cearsaf plin de spume
pe o podea rece,
intr-o camera pe care n-o mai recunosc.
Crede-ma,
am sa te sun imediat ce-mi trece greata si raul.
Ce amintire!
De atunci nu-ncetez sa vomit iubire.

29 dec. 2011

Pielea in care traiesc

Pielea in care traiesc ma strange.
Ascunde adevarata mea piele de sticla
si o imbraca atent
ca nu cumva sa reflecte
figuri ale oamenilor
ce zac zpanzurati inauntru.
Mi-au iesit bube si rani puroiate
din care curge infectia
cadavrelor ce miros;
si idioate, zambesc in orgoliul lor marunt.
Strang pielea asta cleioasa
si sparg oglinda de sub ea.
Atunci ma invinetesc-
cioburile inteapa fiecare celula.
Nu ies afara,
se vindeca abea cu timpul,
iar cicatricea lor launtrica ramane ireversibila.
Mereu voi sti
ca bucatile acelea din mine s-au rupt,
ca sunt o boala veche
si mereu prezenta,
ca se vor manifesta periodic prin arsuri intepatoare
si vor respinge orice remediu.
Stim cu totii
ca niste cioburi maruntite de oglinda
nu pot reflecta nici cel mai frumos chip...
Dar cat de bine reuseste pielea bolnava
sa acopere niste mortaciuni.

In lumea asta,
suntem toti maestrii ai deghizarii.

( cu dedicatie pentru A )

26 apr. 2011

Mireasa

Valuri albe cuprind mireasa din mine.
Sub pasii grei ce crapa cararea,
eu plutesc,
dar aievea, sub trenele fine,
aluneca ceata,
adanca ca marea.
Stropii ei sunt cristale
si troiene de roze,
iar in valuri de dalii
pasi din urma se cern.

Sunt cununi de-ntuneric pe a mirilor fete
iar o poarta de bruma
ii desprinde de cer.

Nu am ingeri sa-mi cante alegrie de gala..
Numai unul mai negru,
ce mi-e mire si el.
El rosteste cu-ardoare tot elogiul funebru;
lui nu-i pasa
ca mireasa e moarta si goala.

Omor

Arsuri in vene coduc pasiuni carnale.
Asa de aproape de rugul ce-l inchini...
iti crucific cruzimea intre crini,
desi ai merita un rug de spini...

As vrea un raget din pieptul tau sa crape
acel orgoliu al noptilor cand nasti
minciuni si basme-n care te imbraci.
As vrea la gatul tau un streang de-agate.

Te vreau cenusa. Sau mucegai pe-o piatra.
Te vreau inlantuit in vesnicii.
Esti mult prea crud si viu...si ai trufii
a caror fila-i frunza moarta-n apa.

Atat de drag

Esti o imagine obsedanta:
te vad in oglinda cu lumina stinsa...
nasti orgii, si porti masti de nisip
ce le spulberi in ochi
cu o frica vibranta de vremea ninsa,
de viitorul in stropi.


Cu dintii te sfasii si cu ghearele te lovesc
ti le-nfing in rani pana aud ca trosnesc
si iti sug seva infecta ce se scurge in jos
ca pe un elixir al vietii...
doar ca mult mai hidos.

Daca plansul tau ar fi de ceara
si ti-ar arde obrajii de lac,
maxilarul ti-ar fi odios de carunt
si te-as unge cu sange sa fi vesel, si ud.
Ti-as sculpta cu cutitul in carne
cat imi poti fi de drag!

Cat de dulce poti fi fara piele pe oase,
si cu mainile rupte, si cu ochii scobiti?
Te-as iubi grotesc...
Prin violuri ti-as spune cat de mult te iubesc!
Nu ti-e teama, sper, de saruturi nervoase!

23 apr. 2011

Cianura

Un racnet prelung in poiana rotunda.
Urme de umbre intuneca codrul;
e ca un ocean se smoala
ce ma-ntuneca si ochii-mi inunda
cu ravagii de boala
ce-mi poseda cu zumzete hoitul.

Ma scufund intr-o oaza de voma
cu nisipuri ce sorb nefiinta,
si atrag trupul searbad...
atrmosfera-i de somn si de coma-
parca-ud incantatii in treacat,
mor iarasi fara cainta.

Prin suliti de trestie se misca gandaci.
De un negru de zgura e farmecul lor
isi picura cleiul pe maluri abrupte.
Aerul tot e asfixiere de maci,
animale aprind focuri pe altare oculte
ma vand iarasi satanei , ma sugrum - ma omor.

Urca puntea corabiei ce ma leagana-agale...
se prelige din mine un strop de curara,
sorb cu sete din pocale de ura
iar carari de oglinda mi se-arata pe cale.
Esti un drog al placerii.
Ma imbat cu cianura.

Te vad ca pe o alba mireasa
ca o moarte de pura. Si omori
cu cruzime si cu sete de ura.
esti o fata de gheata imbracata in zgura
esti o roza zgrobita,
Tu, esti pura cianura.

27 feb. 2011

Soldat

Soldati de plimb sapand cu pusca groapa,
luptam in front de foc, mereu topiti;
ne scurgem gloante in pusti de razvratiti
si-ucidem alti nevonovati sau sfinti
...ca generalii sa nu-si slabeasca garda.

Mocirla lor noi o purtam in ghete
o gloata oarba, avida de eroi.
Ne sfarteca, ne-mproasca cu noroi;
Armate crunte in frunte cu strigoi
cu epoleti, dar fara de caschete.

Trec batalione blindate ale mortii
cu zuruit de tablarii si tun;
macelaresc zdrobite-n nori de scrum
insangerate carari pe drumul sortii.

2 oct. 2010

Clepsidra timpului

Timplul trece mult mai repede decat mine
si oricat m-as opune
inca ma inec in nisipul acelei clepsidre

ce o rastorni la nesfarsit,
in nestire.
Si cobor, si-l masor fir cu fir

ca pe o roua cu picuri de viata.

Atingandu-l ma cuprind in el

ca intr-o hora pe fir.

Curge;
asemeni unui paraias de munte,

doar ca nu-mi oglindeste chipul,

ci se repede apasator peste mine,

ca sa curg cu el in minute.

Ne prindem de maini in acelasi dans haotic,

ne miscam interior.

Eu trec prin timp,

iar el prin mine-i trecator.

Ma integreaza in jocul lui, ratacitor.

28 sept. 2010

Cangrena

O umbra de inima port intr-un colt de strana.
Cu ochiul mintii o vad sangerand;
si pulsand vinetie cum se-ncheaga o rana
sufar groaznic stiind c-am lasat-o gemand.

Incerc sa-i invalui ruptura cu vorbe
dar ea coace in sine mai infecta mereu
si alearga nebuna prin ganduri aprove-
cenusa smaltata din alb semineu.

Smoala ce curge invaluind-o in negru,
se prelinge in mine tot mai mult si mai greu
si cum cade cu picur morbid si funebru
face-un inger, din sfant, sa devina ateu.

In catuse si lanturi strang secretul din mine
k sa pier in orgoliu-mi regretabil de prost
de-as putea revarsa amalgam de rusine
mi-ar cuprinde cangrena din cordul anost.

Pansamentul il rup fasie, fasie...
Inchegat e in muschi si tragandu-l trosnesc
cantec searbad. In doliu e fantoma mea vie,
caci prin tine iubesc, prin tine traiesc.

In pacat m-am nascut,
In pacat putrezesc!

24 sept. 2010

Lacuna

Zumzet de stele si cerbi in padurea neagra,
un colb de-argint ce picura pe iarba,
si pasarile dorm.
Te am intreaga.

In mine e doar o lampa, stinsa si vaga,
un stol de corbi ce croncane in struna,
picuri de plumb pe inima pribeaga,
insomnie.
Pasiune de lacuna.

Cruor

Ce cadaveric te zbati intre copil si roza,
ce fin atingi claviatura,
ce crunt, betiv de gand, si ce nevroza,
ce negrii ochii, ce vinetie gura...

E ultimul, si poate c-o sa-mi placa,
sarutul tau alcoolizat si fin,
aroma de tutun, de iarba coapta,
ce o framanti in surdul tau suspin.

Asa de cruda fosnesti in rochii negre
si tocul tau ma-nvaluie deplin.
Il simt in piept:
impunge si stravede.
Ascult marsuri funebre, din sicriu.

* cruor,-oris=lb lat,sm macel, sange, omor

Virginitate

Insangerate lacrimi iti scalda trupul alb de sete,
voalul mortii iti murmura in plete
si te despoi c-o deocheata sila,
si vanata, si stearpa de pasiune.
Esti demon sangeriu din vieti nocturne;
scarboasa ciuma, din groapa ta umila.

Aceleasi jocuri, calatorii pribege,
aceleasi animale-ti dau ocol.
Ti-s scrise-n coapse scenarii de viol,
la gat iti porti sugrumul feromon
si streangul ce de Ei o sa te lege.

Necrofilic te zbati in patul sortii
si ei te-agata cum vor de-al Lor grumaz.
Privesti papusi, iar cand te joci cu mortii
nu ti se pare-absurd ca-n umbra vocii
ti-s oameni, marionete in extaz.

Cum sangele iti picura pe gene
siroaie curg pe pieptul tau alene,
ca soareci, ti-s copiii statuete,
si-ti poarta grija din casa ta de lemne,
cosciug de mame, de crime si de fete.

3 sept. 2010

Confesiunea unui trandafir uscat

Petala moarta am devenit cu vremea,
parfumul meu e-aproape inodor.
Corola mea s-a sfasiat. Tacerea
e de-un albastru incolor.

Zambeam razlet cand ne-asezai in vaza
si radiam de inocenta pura.
Acum abea memoria ne pastreaza
cand devenim avizi de-a ta caldura...

Uscati in carti, striviti de-o poezie,
abea mai zacem sperand sa fim gasiti.
Frumosi eram, zambeam a veselie...
Si-acum ca neam uscat...nu ne iubiti...

Bolti

Ce gol mi-e sufletul, si ce uscat;
Aievea-n efemere ploi il ud...
cand trupul geme avid si disperat,
de ce te-nchizi in masca ta de lut?

Pe bolti de piatra se plimba meteori,
vad stele licarind puhoiul noptii.
Abea spre rasarit zvacnesc in nori,
abea atunci resimt suflarea mortii...

Ultima straja ce o aveam in tine
pulseaza inca in cripta undeva.
Incep sa mai vreau amoruri inutile,
desi in bolti secrete....tot te voi cauta...

2 sept. 2010

Smarald sau toamna

Imi pierd adancul in ape fara fund
cand ma innec in albul tau succint,
ma scald in vise ce-abea ca le patrund
din puritate neagra de argint.

O unda rara si larga te petrece,
un val smaraldic diafan si gol.
Te indulceste toamna cu briza ei cea rece
cand cauti orizont plutind in stol.

Arar te scurgi in ploi ce nasc uscare
si tot asa reversi in umbra ta.
Cat de sagalnic te zbati fara scapare
in valul meu de sticla si de nea!

Te nasti in verde si pieri in nonculoare...
Ce pamantiu te cerni pe-a mea natura!
Agale ratacesc privelistea ce moare
in panoramele de vis ce mi te fura...

1 sept. 2010

Sordida maternitate

In mii de drumuri daca ma-ndruma soarta
mereu acelasi il voi urma...mereu.
Spre omul care-a rupt sufletul meu,
acel strain ce-mi va inchide poarta.

Incatusate in lacrimi de iluzii
bat doua inimi in ritmul antagon...
E ca o floare o inima de om,
e ca o mama beata in perfuzii...

Ironic cantec ai inaltat in slava
cand ochiul meu uscat clipea din gene...
E-asa amar...si mi-e atat de lene...
Ce rost are sa mangai o epava?

Materne lacrimi sarate si betive.
De-ar arde masca ce-o porti in loc de fata!
Se prabuseste in van figura ta mareata,
si-o bantuie in nopti stafii sordide.

In penetrarea-ti adanca de topor
se vede si azi crestata o fiinta...
Chiar daca-i proasta si fara miluinta,
e mama vie aceluiasi popor...

27 aug. 2010

Poemul intregirii

Si rad.
Dar parca perna mea-i tot umeda...
Recunosc am inima de jar,
ochii mei i-am invatzat sa nu mai planga-
Poemul intregirii e-n zadar.

Ma plimb prin parc.
Aceleasi locuri abea ca le rememorez,
ecoul nostru tainic ma framanta....
Revad in ploi acelasi om pe care inca-l mai visez.
Degeaba cant, el nu ma mai asculta.

Citesc scrisori.
Le-ai scris in zilele in care ne-am ceratat.
Plangeam apoi duelu tau din scris.
Astept si-acum un plic de-al tau chiar vid si netimbrat;
astept ceva ce stiu ca n-ai trimis.

Abea mai zac.
Intinsa-n pat, cu mana pe chitara;
s-o acordeze nu mai are cine...
Te simt in ea, o rezonanta ce vesnic n-o sa piara...
Ca te-am iubit, nici azi nu mi-e rusine...

24 aug. 2010

Durere de mama

Lacrimi de ninsoare, obraz alb-
tacerea din ochii-ti de gheata gemand.
Ascunzi in albastru oceanul tau vag,
omatul din valuri de mama trepidand.

Ai plange si-ai spune durerea ce te-ngroapa
dar grija de mine nu te lasa sa zaci,
si-ti picura-n pieptul amar promoroaca...
Ne cresti, iar apoi suferi iar si ne lasi.

Din suflet de mama ne dai atatea povete,
si te manii cand pruncul se-ntoarna de vorbele tale.
Ochii lui sunt inchisi intre sine si iluzii marete
si nu-i trece prin cap ca pe mama o doare...

Ascunde-ti scleroza din oase si rabda!
Esti mama, n-ai voie sa cazi de ti-e greu...
Induri, dar in ochii-ti batrani esti doar o baba
si te doare mai mult ca oricand traiul meu.

Ingropi neputinta si dorul, ma asemeni
cu femeia nebuna si oarba ce odata erai...
Cat ai vrea sa te-ascult, sa ma-ndrumi printre semeni,
sa repar eu prin mine, ce atunci tu nu puteai.

Esti suflet de femeie, esti mama...
ce mai suflet! Batran, alb si trist...
Icoana in viata, pangatoare in rama;
Trupul tau se-nnaspreste de nins...

19 aug. 2010

Bomboana spirtoasa

(remuscare copilareasca bunicului mort)

Ca o bomboana de spirt adesea prea taioasa
Lucidul tau il infiripi in plasa
Lugubrii tai paianjeni te agata.
Iti conturezi figura odioasa.

Inalta-ti ochii spre inima ce poarta
Povara c-a pierdut de tot bomboana
Lumini de fum stergand o rece soarta
Si un mosneag jucandu-se de-a boala.

Amarul lui in ochii-ti de fecioara
Se scurge uneori cascade frante
Privirea lui ce inca te omoara..
La fluier n-are cine sa-ti mai cante.

"Iubeste-mi mainile, ascunde-te in prispa
Asculta tainic clopotul cum bate,
Asculta-mi vorba copilo, nu fi trista,
Cosmarul pentru tine e departe..."

Copile- floare inutila

Copil nenascut, copil din flori
sa sti ca te asteapta o lume noua...
afara oamenii-s rauvoitori,
n-o sa-ti culeaga lacrima de roua.

Atat de crud o sa iti fie neamul
si-asa urat se va-nturna la tine...
in ochii tai se va citi amarul,
dar lacrimile scurse...inutile!

Pasi-vor mosii in fata ta cu sila
spunand ca tu esti floare, nu copil,
si prietenii te vor privi cu mila
gandind ca esti pe lume inutil.

Abea un om iti va cunoaste oful,
va sti ce simti, odrasla infantilal
si numai ea te poarta intrutotul
ca vina si iubire inutila.


Si cata patima porti tu...
copile....floare inutila

Suflet empatic de femeie

Stateau chitarile la dans in pragul usii.
In noaptea asta n-are cine sa le-atinga.
Abea mai car in nopti povara crucii-
Iubirea e prea rece in oglinda.

Renasc in orizonturi de catarge,
Tacerea marii imi canta in surdina,
Rasar luceferi in ceata sa ma-mbrace,
Rasar copilarii pe-o violina.

Trupul tau as vrea arcus sa-mi fie
Sa nasc din tine o cheie spre amurg
Povestea mea sa-ti fie trilogie,
Sa nu-mi mai plang uitarile pe rug.

Te vad in diademe izolate,
Te vad in valuri albe-sangerii...
Icoana ta din roze sidefate
Ma ocroteste in noptile pustii.

Nemuritoare jocuri de cuvinte
Silabisesti partandu-ma in strana...
Marturisesti fierbinte rugaminte-
In glasul tau e urma de Satana!

Destinul ti-l citesc vibrand in glas;
Dezvalui fapte si ganduri indecente.
Obscur e sufletul ce ti-a ramas
In zambete strengare, inocente.

La muzica ma-ntorc cu neputinta...
Aievea caut dame in castele....
Rauvoitor si fara de vointa
E sufletul empatic de femeie.

5 aug. 2010

Madona moarta

Cerul furtunii rascolit de-un tunet,
de o bataie de inima silita.
De ce taci si inghiti cand chipul tau
iti arde lacrima si buza rascolita?

Nici vantul marii nu te atinge parca...
Te-ai inchegat in frigul tau sublim;
Si risti sa mori, lungindu-te pe-o piatra
in efemerii turturi de suspin.

Esti o madona a strancilor crapate
ce canta ca o muza sugrumata.
Urland doinesti iluzii-ntortocheate,
ucizi tot ce umanizai odata.

Nu pot sa vad cum te ridici la ceruri!
De ce ma sfasii plangand pe bratul meu?
Peronul vietii cunoaste multe trenuri...
Si unde pleci tu, nu-i mai Dumnezeu.

Buchet de maci

Paseai in grau sub soarele arzand,
Carari de maci iti pietruiau cararea
Si te vedeam in rosul lor calcand...
Strivind un spic, le distrugeai culoarea.

Te mangaia in plete rasaritul
Si imi zambeai strangand buchet de maci...
Eu te chemam- " Mai iute, trece timpul! "
Si-i aruncai spunand " Nu mi-s mai dragi..."

Batea in blondul tau de vant o pala fina
Si-n ochii tai un soare stralucea
Paseai in grau si semanai lumina...
Iti suradeam, dar timpul meu trecea...

In diafane perle de matase
Oglinda ta lucea in orizont...
Peste mormant mai am doar spice arse;
Si te revad in sufletul meu mort.

Caci timpul trece, nu sta sa razi in soare...
Buchetul meu deja s-a ofilit.
Timpul trecea, tu nu stiai ca doare;
Iar cand ti-am spus, tu nu m-ai auzit.

Petale vestezi imi semeni azi pe cripta
Iar macii mei i-ai luat din locul lor...
Imi pare rau ca nu te stiu iubita...
In grau ne-a fost esecul in amor.

19 iun. 2010

99

In 99 de feluri te-as iubi
insa nu pot,
caci m-ai dezamagit in 99 de dati.
Poate chiar in 99 de mii.
Si poate ai mai facut-o
de vreo 99 de ori
fara sa sti.
Ce trist!
O recunosti de 990 de ori,
si o sa mai treaca vreo 99 zeci de mii
pana cand, cu capul sus o sa sustii
ca ai iubit doar o femeie,
si pentru ea ai refuzat,
atatea 990 de mii.
Si sti ce?
Eu inca mai cred ca tu...
Nu sti iubi.

Cant

Si ce-as putea sa spun fara sa sune prost?
Viata e doar un trecut,
ce se repeta in viitor fara rost.

As vrea sa zbor catre cerul tau,
sa ajung acolo fara sa-ntrebi de ce,
sa nu ma opresti din drum pentru iubiri puerile.
Sa plutesc pe aripile tale un infinit de zile.

Visez nori ce se sparg in lumini,
visez iubiri inexistente
in inimi de adulti infantili.

Imperturbabila putere din cuvant
Imperceptibila vibratie de voci.
Lumini stacojii, sangerii, tropotand
pulsul perturbabil, imperceptibil,
si sfant.

Iubirea, de azi n-o mai cant.

16 iun. 2010

Analiza mea grafologica

Official Handwriting Analysis - Personality Report

This personality profile is based on the writing of Nini Mona created at the website: Handwriting Wizard.com - Handwriting University's Official automated personality report creator based on standardized basic personality traits as taught through Handwriting University's Certification Level Program.

Nini is a very emotional person with a broad range of emotions from the highest highs to the lowest lows. She feels emotional situations very strongly. She'll flash to the very peaks of elation, sweeping everything before her. Then, for some reason unknown to herself, she will burn out emotionally. These mood swings can be very disturbing to her. Sometimes, she feels that she can no longer produce anything. But, after given some time alone to "recharge her emotional batteries", she will spring back into action.

Because Nini feels situations intensely, she relates easily to others' problems. If she is not careful, when she comes into contact with someone who is in a depressed frame of mind, she will also suffer the same emotions and change moods. Nini reacts impulsively, without much thought before hand. She may plan everything in detail before she even begins, then do it completely different when the time comes to carry it through.

Nini has a strong need for affection. She thrives on touching and being touched. Nini desires being told that she is loved, every day. She enjoys being the center of attention. She loves attention, sometimes she even retells stories that got her attention earlier.

Nini has the possibility of being a actor or natural born salesperson, simply because she relates so well to other people. She likes expressing how she feels, what she is doing, and what she plans to do. She is a people person.

She will work most efficiently in a people orientated job as opposed to a job working alone on an assembly line (that would drive her insane.)

People that write their letters in an average height and average size are moderate in their ability to interact socially. According to the data input, Nini doesn't write too large or too small, indicating a balanced ability to be social and interact with others.

Nini will be candid and direct when expressing her opinion. She will tell them what she thinks if they ask for it, whether they like it or not. So, if they don't really want her opinion, don't ask for it!

In reference to Nini's mental abilities, she has a very investigating and creating mind. She investigates projects rapidly because she is curious about many things. She gets involved in many projects that seem good at the beginning, but she soon must slow down and look at all the angles. She probably gets too many things going at once. When Nini slows down, then she becomes more creative than before. Since it takes time to be creative, she must slow down to do it. She then decides what projects she has time to finish. Thus she finishes at a slower pace than when she started the project.

She has the best of two kinds of minds. One is the quick investigating mind. The other is the creative mind. Her mind thinks quick and rapidly in the investigative mode. She can learn quicker, investigate more, and think faster. Nini can then switch into her low gear. When she is in the slower mode, she can be creative, remember longer and stack facts in a logical manner. She is more logical this way and can climb mental mountains with a much better grip.

Nini is a practical person whose goals are planned, practical, and down to earth. This is typical of people with normal healthy self-esteem. She needs to visualize the end of a project before she starts. she finds joy in anticipation and planning. Notice that I said she plans everything she is going to do, that doesn't necessarily mean things go as planned. Nini basically feels good about herself. She has a positive self-esteem which contributes to her success. She feels she has the ability to achieve anything she sets her mind to. However, she sets her goals using practicality-- not too "out of reach". She has enough self-confidence to leave a bad situation, yet, she will not take great risks, as they relate to her goals. A good esteem is one key to a happy life. Although there is room for improvement in the confidence catagery, her self-perception is better than average.

Nini is sarcastic. This is a defense mechanism designed to protect her ego when she feels hurt. She pokes people harder than she gets poked. These sarcastic remarks can be very funny. They can also be harsh, bitter, and caustic at the same time.

Nini is very self-sufficient. She is trying not to need anyone. She is capable of making it on her own. She probably wants and enjoys people, but she doesn't "need" them. She can be a loner.

For a graphologist, the spacing on the page reflects the writer's attitude toward their own world and relationship to things in his or her own space. If the inputted data was correct Nini has left lots of white space on the left side of the paper. Nini fills up the rest of the page in a normal fashion. If this is true, then Nini has a healthy relationship to the past and is ready to move on. The right side of the page represents the future and Nini is ready and willing to get started living now and planning for the future. Nini would like to leave the past behind and move on.

analiza ta o poti face aici

www.HandwritingWizard.com

7 iun. 2010

Steaua mea

Stelele-s mereu acolo, mereu la fel de neatins,
mereu doar licariri albastre peste sufletul meu nins...
Si n-o sa cada niciodata pentru mine steaua mea;
o sa ma tina la distanta, privind geloasa catre ea.
O sa fie la fel de rece, n-o sa-mi transmita nimic,
pana cand n-o sa-i zambesc dandu-i sufletul meu mic
sa-l ocroteasca, sa-ngroape durerea lui in infinit,
sa-l arda si ea, la fel cum altii au reusit.

6 iun. 2010

Floare de stanca

Vezi in orice fata privirea ei adanca
e ca o floare la trup si rece ca o stanca,
e asa de mica, atat de firava si pura,
insa nu ai sa afli tu vreodata cate-ndura.
Atat de greu ajungi la ea, atat de greu o regasesti
si cand o ai abea apuci sa o admiri, sa o privesti...
Se ofileste atat de repede daca o iei din locul ei;
poate ii placi, dar n-o s-accepte niciodata ca o vrei.
Atat de singuratica, te-atrage, te incatuseaza;
acolo printre pietre e singura ce guverneaza.
Atat de rara, de neatins, fara parfum,
fara culoare, fara petale- o floare scrum.

5 iun. 2010

Amintire

Amintire cu ochi albastri par ciufulit si buze mushcate din ciuda.
Amintire cu imbratisari calde si saruturi dulci.
Amintire cu vise aiurea si ochi infometati.
Amintire cu parfum de tutun si alcool.
Amintire cu chitari si microfonie de basi.
Amintire cu probleme neintelese si nopti nedormite.
Amintire cu o joaca nebuna si un plans sufocat.
Amintire cu noi.
Amintire si atat.
???

31 mai 2010

Corola

Ai vazut vreodata lumina din ochii unei femei care vede un trandafir in spatele unui gard inalt? Daca ai vazuto , esti cel mai norocos barbat, insa daca ai pierduto... ai pierdut sansa de a-i implini un vis: acela de a te vedea daruindu-i un lucru imposibil pentru ea. Poate stiai...in buzunarul de la piept se ascund cele mai multe urme din iubire ...si cat de des va incerca ea sa ajunga acolo, fara ca tu sa spui ca e prea romantic pentru barbatul din tine.Si daca va ajunge, va infiripa in mintea ei cel mai frumos vis, in care tu, incerci sa o regasesti in buzunarul de la pipt.... e ca o corola a viselor ei...din a carei petale tu vei rupe mereu lasand-o infima....

21 mai 2010

DOAMNE...

Visez paduri de zane, Doamne,
si ma cunosc, de parca as fi de-a lor.
Ce puritate, ce chinuri....
Le strang in pumn. Dar parca-i prea usor!
Prea dulci sunt ele,chiar daca-s batrane
prea puerile, prea mici si firave,
in glasul lor e mult prea multa ruga,
prea multe slave....
si Doamne, ce ma dor!

Floare de salcam - esec

Imi prind salcami in par
si pasind aievea strivindu-le floarea,
vad fantasmele din capul tau.
Asa de albe navalesc in tine;
Si-atat de insangerate
ies; si ma adulmeca in nestire...
Ca perla neagra, care isi pierde marea.
Iubesc nervozitatea lor.
O iubesc absurd, caci ma domina...
Taci, si inghite esecul in amor.

16 mai 2010

Suflet incatusat

Lasa-ti ochii catre mine,
asculta-mi gandul,
lasa-ma sa iti ating obrajii...
Ce ciuda mi-e ca nu pot fi ca vantul!
Cuprindema, dar lasa-mi libertata...
nu vreau sa cred ca esti incatusat.
Te-as saruta,
dar rece sunt ca moartea.

Cer

Cerul ma arde.
Desi atat de inocent in largul lui,
atat de aspru in privire.
Ma incorporeaza atat de infima cum sunt eu.
Ma tine in umbra temei ca m-ar strivi sub bolta.
Ca o imensa nazuire,
o aratare fantastica, anosta;
prea albastra pentru mine,
prea pustie mereu.

ceva despre tine

Despre felul in care iti iubesc simplitatea ti-as povesti cate in luna si in stele, dar n-ai intelege niciodata, ca tu, imperfectul, ai ajuns sa trezesti in mine tresariri intr-un timp asa de scurt... ma iubesti.

25 apr. 2010

Floare de nu-ma-uita

Albastra...atat de albastra ca ochii tai...
Un strop de roua...sau o lacrima,
O privire, sau o petala ofilita...
in ganduri moarte pierdute-n zari,
in furtuni de vise ce ucid,
in durerea mocnita- corola,
efemera, incolora.
Surasul tau acid.

Cu radacini postume infipte in mine;
inca mai sorbi seva pamantului...
Renasti cand ploua,
si mori de-ndata ce-albastrul nu mai tine...
Consoarta vantului...
te regasesc in mine.

Lasa-te purtata in parul meu,
atinge-mi buzele!
Poate-o sa-mi amintesti de el...
sau poate o sa-l inlocuiesti...
Micuto...tu oare ma iubesti?

Pasare neagra

(moartea mortii)

Amurgul e roşu.
Imi aminteşte,
de buzele tale de mătase,
de petalele scăldate in picuri de sare
ce se prelingeau pe pleoape sculptând genele arse
şi rămâneau impietrite-umede şi amare.

Norii curg.
Mă gândesc la mişcarea ta sublimă.
Ai ochii negrii ca acea pasăre
ce zboară prin văzduh…
apare şi dispare;
Lacăte ce incătuşează Sfântul tău Duh.

Planează umbre…
Şi croncăne umbra lor…
Respiraţia ta palpează gâtul meu cu drag
şi se răsfrânge in păr de-abanos-
zbor printre stoluri. Imi pare atât de vag
că din tine n-a mai rămas decât un os.

Il iau cu mâna,
il intrupez in carne pe care-o strâng in braţe.
Imi scapă printre degete-colb.
Tânjesc să il adun din apă,
insă sclipirea valului mă face orb,
iar când deschid ochii, văd pasărea-imi scapă.

Doare...

Ne cautam ingerii in umbre,
si ne-asteptam sa ne raspunda la plans.
Privirile lor, adesea prea blande,
nu ne pot patrunde;
si-i doare...

Traim in ura. O nastem ca pe-o floare.
Sa ii plesneasca mugurele-n noi
asteptam cu-atata nepasare...
si ea-nfloreste mai cruda in nevoi....
Pe ingeri poate-i doare...
Dar pe noi?

Prea prinsi in idealuri fara sens,
inchidem ochii, ne pierdem ca-ntr-o mare
cu iluzii vechi; prea dulci, sau prea amare
ca sa-ntelegem ca viata e un mers
al lucurilor; fara soare...
E greu de inteles,
caci doar in ingeri doare.

O lume mult prea alba, mult prea mata,
mult prea lucida, inchisa intru ea,
inchisa pentru umerii ce-o poarta,
inchisa pentru ingeri- povara mult prea grea
pentru copacii visatori din ea...

Sustinuti de ingeri... ce ne lasa
sa ne distrugem singuri. Ce le pasa?
Incearca sa gandesti, sa nu mai spui vreodata:
"Ce-mi pasa mie? E totusi viata mea!"
Durerea....E doar a noastra!

20 apr. 2010

cuiva...

Spui ca te intimideaza privirea mea.... dar oare nu tu esti cel care o cauta pretutindeni pentru macar o clipire din gene...?te vad pierdut in ochii mei cateodata si ma intreb de ce.... nu stiu sa iti fi facut ceva...Ciudata gandirea masculina!....ce simpatic erai cand incercai aceleasi trucuri cu care sperai sa iti zambesc macar, sau...sa ma rusinez (asa cum o faceai tu)... sincer in interiorul meu o faceam, dar nu imi permiteam sa accept ca ai reusit ce ti-ai propus...

15 apr. 2010

arome

Ai acea aroma care ramane pe buze mult timp. Ai buzele extrem de moi, si ma sorb ca un burete. Mi-e frica sa le pierd de teama singuratatii. Si cu toate astea, cand nu esti aici, ma cuprinde un dor nebun de tine. As vrea sa plang, sa-mi scriu propria drama, dar am fost calita sa reactionez altfel. Doamne ce stupid ma simteam sa fiu asa. Cate aveai tu in suflet...si ce usor ti le exprimai....Pe cand eu, mereu cautam acea durere din ochi care nu trebuie vindecata cu nimic, ci doar traita.

jurnalul unui resentiment (incomplet)

De cate ori veneai la mine doar ca sa ma vezi, sa ma auzi, sa fi langa mine... si ce departe eram eu de aceste lucruri. Simteam o protectie imensa, si foarte apropiata... ciudat, tu simteai ca te iubesc. Te lasam sa ma atingi cum voiai tu, sa te joci cu mine in orice chip, doar ca sa fi fericit. Nu totdeauna ma fura momentul... si nu totdeauna iti ofeream ceea ce voiai... ziceai ca ma simti mai rece decat de obicei... ce tampenie! Asa eram eu defapt.....
Scriam despre un barbat masiv, cu plete brunete si ochi patrunzatori, mereu goi in adancul lor... tu erai firav ca o fetita, mereu atent, mereu implicat in sentimentul ce il ascundeai in ochii aceia mari, caprui... Erai cel mai fericit om de pe pamant, iar eu cea mai mincinoasa femeie.
Daca am gresit iti spun doar ca as face-o din nou, mereu la fel. Doar ca... nu ti-as mai da totul.

10 apr. 2010

copil vulgar

Ai inceput sa ma cunosti din spatele imaginilor. Acolo eram mereu aceeasi si ma priveai cum voiai tu, fara sa te rusineze privirea mea. Din poze te priveam mereu la fel, desi imi spuneai lucruri diferite. Iti era mult mai usor sa gasesti replicile potrivite...acolo, nu te mai intimidam. Acolo, iti puteai imagina ca te iubesc.

Tu ai fost primul baiat care a intrat in viata mea, in tot erotismul varstei. Ma iubeai sincer, dar eu...parca eram prea atrasa de tot ceea ce trezeai in mine, pt a vedea asta. Imi era greu sa simt aceleasi lucururi ca si tine, si nu ma plang de asta. Cred ca era normal la varsta mea. Imi placea sa ma joc cu tine, pt ca eram doar o copila. Tie ti se parea sexy, si te inteleg pt ca stiam sa domin. Eram destul de inteligenta pt varsta mea, si nu aveam inhibitii. Daca eram mai matura,cu siguranta ca as fi stiut mult mai bine sa imi ascund temerile. Probabil asta te-a si atras- copilul vulgar din mine.
Imi placea ca erai un adult copil. Expresia asta suna a stereotipie, insa in ochii mei tu chiar asa erai. Ma invatai multe. Acceptai clipele penibile cand nu intelegeam ceva, si imi explicai. Exact ca la scoala. Cu aceeasi rabdare a unui prof care ii stie capacitatile elevului, dar nu-l cunoaste indeajuns.

Doamne cum sclipeau ochii tai cand erai fericit! Se vedea pana si in culoarea lor. Erau mari si luminosi, iar din caprui deveneau verzi. Cand batea lumina in ei erai asa de pierdut in ea...Imi parea ca esti si tu facut din lumina, ca te caracerizeaza asa mult, ca te-as putea pierde in ea, si nu te-as mai gasi decat cand s-ar stinge.

fictiune

Ce dulce esti cand iti musti buzele, cand iti foiesti picioarele in rochii. Ce diafan il mangai, si ce subtire te arcuiesti la pieptul lui...la pieptul meu...nimic. Respiri si inspiri feminitate, pt ca asa ai fost educata, pt ca u nu sti sa fi altfel. Tu nu sti la ce foloseste un ac de par... Eu am invatat sa ii seduc pe toti... Eu am fost crescuta sa fac asta...si tu ca sa te folosesti de serviciile mele. Stiam ce am de facut ca sa fi implinita si el fericit. Stiam ca nu trebuie sa ma tem de sange pt nimic si nimeni. Eu faceam totul fara sami se spuna, ca sa iti eliberez tie calea. Eu eram acolo sa-i ghidez, tu te foloseai de ei...eu nu aveam nimic.

Ii vedeam in fiecare seara cum vin la tine. Unii iti aduceau flori. Mereu trandafiri, mereu rosii. Altii veneau pur si simplu, asteptand favoruri pe care le si primeau. Camera ta pastra urma lor, caci fiecare avea placerea lui, pe care ti-o insuseai adesea. Eu te priveam. Si nu aveam regrete pt ca stiam ca povestea lor o scriu eu, cu inceput si final.
Daca imi placeau, ii lasam doua seri, o saptamana, caci te stiam fericita. Dar nu puteam accepta sa te iubeasca.... tu erai facuta sa stai acolo, in camera de sus....sa ai totul.

Era cald. Patul era ravasit, se vede ca lipseai de acolo... si el era pierdut parca in patul unei prostituate. Degetele mele pe capul lui nu l-au trezit... s-a miscat spre mine... imi oferea caldura... credea ca esti tu. Si eu...l-am omorat.

din umbra

Stiam totul despre el, vazusem totul in acele priviri ce le adresa tuturor. Am ajuns sa-i cunosc fiecare gest...el nu ma cunostea pe mine. Era in ochii mei acel om de care nu ma puteam apropia de frica sa nu-l ating. Tu aveai totul, eu nu aveam nimic. Tu reuseai sa ii deschizi toate portile, sa fi mai buna decat el, mai buna decat mine. Ce stiai tu depre ochii ascunsi ca il priveau mereu din departare? Evitam sa-ntreb,vitam sa clipesc in fata ta. Insa acum te stiu prea bine. Tu esti creatia mea, tu joci cum vreau eu, si sti cand vreau sa facem schimb de roluri...

libertate

El aparea ca acel ceva de care toti ne temem. Hotul libertatii. Nu mai aveam libertate in ganduri,daramite...in bataile inimii, Si totusi, nu era dragoste. Nu era pentru ca nu voiam sao recunosc, nu voiam sa o simt, daramite sa ti-o fur tie...

Posed orgoliu. Orgoliul meu, desi unul murdar si alimentat de pretuirea existentei proprii, nu ma lasa adeseori sa pun mana pe ceea ce imi doresc.
Nu am un viitor, nu am prieteni nici familie, nu ma iubeste nimeni, si nici nu o va face cineva vreodata...dar posed libertate...si...orgoliu. Nu accept sa fiu cea de-a doua din viata lui,prima din viata ta...si nici sa posed ceea ce nu este al meu. Intelegi de ce atata orgoliu? E scutul meu, in constientizez, insa nu-l controlez. E al doilea pe lista mea...Am uitat sa iti mai spun ceva despre el...eu nu-l posed pe el...el ma poseda pe mine.

baiatul

L-am chemat la mine si desi nu tocmai asta intentiona, a venit. Nu era ca de obicei. Era altfel. Nu era barbierit, nu avea parul aranjat si nici butonii pusi. Era atat de simplu, era el....Nu stiu in ce fel m-a vrajit in seara aceea....Nu s-a descaltat, iar zapada topita de pe ghetele lui mi-a murdarit podeaua. S-a oferit sa curete, nu l-am lasat. Abea dupa ce a plecat mizeria lui mi s-a parut speciala. Nu pentru ca imi dadea de munca...nici pe departe....ci pentru ca era a lui. Carpa cu care o stergeam aluneca pe urmele lui. Si degetele parca ii atingeau prezenta. Sa fie oare...murdaria lui cea simpla cea care ma face sa il iubesc??

intrebare...

Ce preferi: un suflet ars pe care sa il vindeci si a carui povara sa o porti apoi drept cruce, un suflet limpede pe care sa il arzi si a carui amintire sa o porti apoi drept cruce, sau sa fi copil-adica sa ai un suflet limpede pe care sa il arda altii??

raspuns?

Singuratatea uneste oamenii. Iubesti persoana nepotrivita. Nu iti da atentie, nu iti raspunde la "beepuri".Si totusi cand vorbesti cu ea te simti special. Te minti ca nu e teatru, te minte poate mai des decat iti spune adevarul. Dar minciunile ei sunt mai frumoase decat orice adevar. Te fac sa te simti bine. Te simti barbat. Cat mister iti inspira absenta asta a ei din viata ta cotidiana. Si cat de nebun tanjesti dupa vorbele ei, atat de rare si laconice. Traiesti bine in visele astea. De fapt ea nu vrea sa te incite, ci lipseste cu desavarsire. Nu numai ca te evita, ci nu iti da deloc atentie.

Ce preferi.... Un adevar care sa iti dea suferintza si ura...sau o minciuna dulce, care sa te faca fericit?

despre mine

M-am nascut in 1994 intr-un oras pierdut de lume. Poate prea devreme, poate prea tarziu...poate in momentul ideal destinat mie. Daca stau sa ma gandesc cred ca m-am nascut mult prea tarziu pentru ca viata din jurul meu sa ma impresioneze cu ceva cat de mic.
Nu,nu imi plang de mila, ci doar incerc sa iti spun cate ceva. Cred ca in vechile razboaie ale crucii ar fi fost locul meu...dar asta e deja o poveste prea infantila pt nivelul tau de cunostinte.
Sa iti spun ceva despre mine? Ce as putea sa iti spun fara sa ceri detalii si fara sa pui intrebari stanjenitoare?
-Pai sunt un proscris. Imi urasc viata,imi urasc regimul, societatea ma lasa atat de rece incat nu mai merita pomenita. Cred ca deja ma iei in ochi rai. Da,stiu tovarase, nu ma deranjeaza si nici nu ma afecteaza. De ce sunt o pletoasa nepieptanata si fara cercei, fara feminitate si fara rost in viata? Nu stiu!
Am tendinta de a ma razvrati. Impotriva orcui incearca sa-mi perturbe singuratatea. Linistea mea o face "galagia" chitarilor. Nu veni cu argumente impotriva mea ca ma revolt si ma razvratesc. Eu ce stiu, stiu. Maiden m-a invatzat ca atunci cand nu mai ai speranta, dragoste, viata, mancare si minciuni, atunci se sfarseste copilaria. Deci a mea a durat aproximativ cateva minute. Iar ma intrebi de ce...poftim,iti raspund si la asta ca si asa pt tacere nu ma plateste nimeni-pentru ca conceperea unui copil nu are cum sa dureze mai mult. Curiosule!

1 nov. 2009

CENUSA IN ZBOR

Am invatat sa pun la cartea mea prefata…
Am trecut prin tine
dar inca n-am trecut prin viata...
Am trecut prin tot,
si-am plans prea mult fara rost!
Poate-am iubit o nebunie
in momentul cel mai prost.

Totul a fost
prostia mea copilareasa.
Dar iti promit sa uit,
si am sa ard precum o iasca
intr-un foc prea mare...
Si am sa-nvat sa zbor;
Cenusa in uitare...

Ma transform in plumb,
iar ochii mei devin titan.
Am sa te-nnec in dragoste
ca intr-o cusca cu metan...
Si-am sa te-omor fara mila
pana te pierd in jar arzand.
Mi-ai provocat atata sila
cand pentru tine dormeam plangand!
Am sa te simt o pacoste
in raiul meu cand dai navala,
Si-am sa ingrop odata cu mine
fara vreo urma de sfiala
regretele de-alaltaseara...
Si am s-adorm...
gandindu-ma la viitor
Si am sa-mi plang cenusa-n zbor.

SONNE

Ma intristezi, Soare, cand imi zambeti ironic
Atat de dulce si aurit te stingi...
Ma adancesti in dorul tau crionic
Fara sa sti cu apusul tau ma-nvingi.

Esti ca un zeu-al vremii triste parca;
iti strangi sageti de viata in buchet
si ratacind iubirile-n antet
cutrmuri un ocean... de vise intr-o barca.

O bolta intreaga iti plange despartirea
Si lacrimi ard un univers intreg
Iti plang si eu de astazi nemurirea
Si incerc suprema-ti forta so-nteleg.

Esti ca o floare din reveria nuntii
Care se usuca dar nu este uitata.
As vrea si eu sa pot macar odata
Sa traversez in zori cu tine muntii.

As vrea sa ma razbun pe tine, Soare,
sa simti cat te urasc cand ma-nfiori,
sa nu astept pana apari in zori,
ca sa iti spun cat te iubesc de tare.

As vrea sa pot, cand trec in nefiinta,
Sa zbor cu tine in galaxii si munti
as vrea sa pot, ca ultima dorinta,
in ceasul mortii,pe piept sa ma saruti.

Sa-ti simt arsura,si sa ma pierd in tine,
sa trec atunci al iadului sec prag
sa simt doar rani in inima si vine
si-apoi in miezul tau ca scrum sa zac.

Idila mea e-o utopie poate,
si simt ca razi si ma posezi salbatic,
te simt in mine... razi si te zbati satanic...
Diavole ma obsedezi in toate...